BURICUL UNIVERSULUI

Arhimede zicea: DATI-MI UN PUNCT DE SPRIJIN SI RASTORN PAMANTUL

CU SUSU'N JOS
Universul nu are nici jos si nici sus.

Categoriile de sus-jos, bine-rau, frumos-urat, pozitiv-negativ, sunt conventii, evaluari umane, raportate la noi, la ceea ce ne este noua convenabil. Energiile nu sunt nici pozitive si nici negative, sunt pur si simplu energii cu diverse forme de manifestare si nu pot fi nici bune si nici rele decat raportate la om. Noi le incarcam cu sens. Fizic determinate si determinabile, cel putin partial deocamdata- doar cu cat ne permite noua acum stiinta, ele se prezinta in toate formele de manifestare posibile. Scoateti omul material din ecuatia universului si veti ramane cu legi care vor functiona la fel de bine ca si inainte de aparitia lui pe Pamant, ca variabila in aceasta ecuatie. Da, legile universului vor functiona cu si fara el... caci ca dovada, moartea il elimina pe om din ecuatia viului. Odata cu moartea eului, gandirea, contemplarea, curozitatea sunt ucise si extrapoland, pe intreaga omenire ca specie, mai devreme sau mai tarziu o asteapata acelasi lucru. Cu noi sau fara noi, ecuatia nu se modifica aproape de loc. Zic si eu...

Ce ar insemna sa consideram ca suntem centrul atentiei universului, ca Pamantul a fost creat special pentru om cu miliarde de ani inaintea aparitiei lui? Cine sa fi conceput planuri care sa-l includa si pe om, pe miliarde de ani inaintea facerii?
Si daca hai sa admitem ca le-a avut, planurile nu ar trebui totusi sa se curme brusc cu geneza si cu evolutia si cu extinctia noastra ca specie, ci, in mod logic, respectand legea cauzalitatii, ar trebui sa fie intretesute cu multe alte planuri ale universului, care si ele la randul lor s-ar putea intinde pe alte miliarde de ani, inainte si inapoi... Iar eu nu-l vad pe om, in nesabuinta lui, sa fie in stare sa faca planificari pentru salvarea propriei specii, nici pe urmatoarii 200 de ani.
Ce am indraznit sa descriu mai sus poate fi inteles ca o abordare paradigmatica si sumara a "realitatii" dar in nici un caz ca o teorie. Se vede cu ochiul liber ca este o viziune materialista.

CU SUSU'N TOATE PARTILE

Ar mai putea fi posibile si alte viziuni asupra universului? Categoric, da! Universul fiind infinit, orice viziune probabila poate fi si posibila. Hai sa mai incercam una!O a doua viziune, la fel de sumara dar poate ceva mai realistica, ar presupune interferenta legilor fizicii cuantice in modul de abordare si deplasarea a intelegerii realitatii, de la material catre energetic si de la simplu la complex. Sa incercam impreuna un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca... suntem bulgarase energetice complex alcatuite, interferand cu alte forme de energie, mai simpla sau mai complexa, traind sau mai bine spus evoluand intr-un hiperocean de energie si informatie, structurat pe dimensiuni nenumarabile...

Din aceasta perspectiva energetica, aproape nematerialista, putem accepta existenta, interactiunea, schimbul de informatie si deci comunicarea, cu orice tipuri de entitati energetice, care mai tenebroase, care mai diafane. Putem accepta moartea omului ca pe o transformare in alt gen de entitate energetica decat cea de om si ca reincarnarea este posibila. De-aici se poate lasa camp liber oricaror forme de plasmuire a realitatii. Dam astfel dreptul la manifestare si credibilitate oricarei teorii, intr-un spatiu si un timp infinite ale incertitudinii. Spun incertitudine pentru ca orice certitudine poate fi adevarata doar in flash-ul al momentului in care o capeti, dar cum toate energiile sunt in miscare si transformare permanenta, valabilitatea lor devine perisabila... Categoriile de sincronic si diacronic ar explica poate mult mai bine fenomenele. Legea entropiei si reversul ei functioneaza permanent.
Avem suficiente semnale receptionate de noi insine, asfel incat sa ne permitem sa ne asumam increzatori o astfel de abordare a "realitatii", oricat de hazardata ar parea la prima vedere..
Vezi si http://buriculpamantului.blogspot.com/2009/07/2-in-1.html#comments

Din aceasta perspectiva, orice lume din univers poate fi adevarata si orice parere sau teorie cosmogonica pot fi corecte. Aici se nasc sau se creaza lumi si tot aici ele dispar. Aici isi gaseste locul Dumnezeu si in acest gen de abordare, in care paradigmele devin tot mai numeroase dar si mai diluate, ma regasesc si eu. Este cel mai spectaculos dar si cel mai alunecos loc, in care toate teoriile si stiintele spiritualiste (nu le-am pus intentionat ghilimelele) isi pot gasi o sustinere, cu conditia bineinteles sa aibe o bruma de logica ( desi uite, ma contrazic de bunavoie: cuantele in manifestarea lor nu prea dau dovada de logica, sau in orice caz, de logica noastra) si sa nu fie cine stie ce schizofrenii tiparite spre a fi vandute fraierilor.