SUNTEM RODUL PAMANTULUI, NU BURICUL PAMANTULUI SI NICI BURICUL UNIVERSULUI

...sensul este expansiune si deschidere sferica si orice punct al acestei expansiuni se deschide la rindul lui spre infinit...
Ady http://triunitate.blogspot.com/

"Cuvantul «dumnezeu» nu este nimic altceva pentru mine decat expresia si produsul slabiciunii umane, Biblia este o colectie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, in orice caz, destul de copilaresti". "Niciun fel de interpretare, indiferent cat de subtila, nu-mi poate schimba opinia"
Albert Einstein

"De ce existam noi si universul? Daca gasim raspunsul la aceasta intrebare, el ar reprezenta triumful final al ratiunii umane - pentru ca atunci am cunoaste gindirea lui Dumnezeu."
Stephen W. Hawking

PERSOANE INTERESANTE

miercuri, 22 iulie 2009

BURICUL UNIVERSULUI





Arhimede
zicea: DATI-MI UN PUNCT DE SPRIJIN SI RASTORN PAMANTUL


CU SUSU'N JOS
Universul nu are nici jos si nici sus.
Categoriile de sus-jos, bine-rau, frumos-urat, pozitiv-negativ, sunt conventii, evaluari umane, raportate la noi, la ceea ce ne este noua convenabil. Energiile nu sunt nici pozitive si nici negative, sunt pur si simplu energii cu diverse forme de manifestare si nu pot fi nici bune si nici rele decat raportate la om. Noi le incarcam cu sens. Fizic determinate si determinabile, cel putin partial deocamdata- doar cu cat ne permite noua acum stiinta, ele se prezinta in toate formele de manifestare posibile. Scoateti omul material din ecuatia universului si veti ramane cu legi care vor functiona la fel de bine ca si inainte de aparitia lui pe Pamant, ca variabila in aceasta ecuatie. Da, legile universului vor functiona cu si fara el... caci ca dovada, moartea il elimina pe om din ecuatia viului. Odata cu moartea eului, gandirea, contemplarea, curozitatea sunt ucise si extrapoland, pe intreaga omenire ca specie, mai devreme sau mai tarziu o asteapata acelasi lucru. Cu noi sau fara noi, ecuatia nu se modifica aproape de loc. Zic si eu...

Ce ar insemna sa consideram ca suntem centrul atentiei universului, ca Pamantul a fost creat special pentru om cu miliarde de ani inaintea aparitiei lui? Cine sa fi conceput planuri care sa-l includa si pe om, pe miliarde de ani inaintea facerii?
Si daca hai sa admitem ca le-a avut, planurile nu ar trebui totusi sa se curme brusc cu geneza si cu evolutia si cu extinctia noastra ca specie, ci, in mod logic, respectand legea cauzalitatii, ar trebui sa fie intretesute cu multe alte planuri ale universului, care si ele la randul lor s-ar putea intinde pe alte miliarde de ani, inainte si inapoi... Iar eu nu-l vad pe om, in nesabuinta lui, sa fie in stare sa faca planificari pentru salvarea propriei specii, nici pe urmatoarii 200 de ani.
Ce am indraznit sa descriu mai sus poate fi inteles ca o abordare paradigmatica si sumara a "realitatii" dar in nici un caz ca o teorie. Se vede cu ochiul liber ca este o viziune materialista.

CU SUSU'N TOATE PARTILE

Ar mai putea fi posibile si alte viziuni asupra universului? Categoric, da! Universul fiind infinit, orice viziune probabila poate fi si posibila. Hai sa mai incercam una!O a doua viziune, la fel de sumara dar poate ceva mai realistica, ar presupune interferenta legilor fizicii cuantice in modul de abordare si deplasarea a intelegerii realitatii, de la material catre energetic si de la simplu la complex. Sa incercam impreuna un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca... suntem bulgarase energetice complex alcatuite, interferand cu alte forme de energie, mai simpla sau mai complexa, traind sau mai bine spus evoluand intr-un hiperocean de energie si informatie, structurat pe dimensiuni nenumarabile...

Din aceasta perspectiva energetica, aproape nematerialista, putem accepta existenta, interactiunea, schimbul de informatie si deci comunicarea, cu orice tipuri de entitati energetice, care mai tenebroase, care mai diafane. Putem accepta moartea omului ca pe o transformare in alt gen de entitate energetica decat cea de om si ca reincarnarea este posibila. De-aici se poate lasa camp liber oricaror forme de plasmuire a realitatii. Dam astfel dreptul la manifestare si credibilitate oricarei teorii, intr-un spatiu si un timp infinite ale incertitudinii. Spun incertitudine pentru ca orice certitudine poate fi adevarata doar in flash-ul al momentului in care o capeti, dar cum toate energiile sunt in miscare si transformare permanenta, valabilitatea lor devine perisabila... Categoriile de sincronic si diacronic ar explica poate mult mai bine fenomenele. Legea entropiei si reversul ei functioneaza permanent.
Avem suficiente semnale receptionate de noi insine, asfel incat sa ne permitem sa ne asumam increzatori o astfel de abordare a "realitatii", oricat de hazardata ar parea la prima vedere..
Vezi si http://buriculpamantului.blogspot.com/2009/07/2-in-1.html#comments

Din aceasta perspectiva, orice lume din univers poate fi adevarata si orice parere sau teorie cosmogonica pot fi corecte. Aici se nasc sau se creaza lumi si tot aici ele dispar. Aici isi gaseste locul Dumnezeu si in acest gen de abordare, in care paradigmele devin tot mai numeroase dar si mai diluate, ma regasesc si eu. Este cel mai spectaculos dar si cel mai alunecos loc, in care toate teoriile si stiintele spiritualiste (nu le-am pus intentionat ghilimelele) isi pot gasi o sustinere, cu conditia bineinteles sa aibe o bruma de logica ( desi uite, ma contrazic de bunavoie: cuantele in manifestarea lor nu prea dau dovada de logica, sau in orice caz, de logica noastra) si sa nu fie cine stie ce schizofrenii tiparite spre a fi vandute fraierilor.

16 comentarii:

  1. Imi place imaginea,mai putin partea speculativa si acel concept linear numit timp.Pentru a intelege, chiar si aparenta de haotic a cuantelor,cel mai util instrument ar fii cunoasterea legilor hermetice,deja de corespondenta am povestit amindoi intr un minunat dialog,ar mai fii polaritatea,vibratia(respectiv rezonanta si intereferenta),mental-spiritualul-realitatea constiintei,ritmul(sau pulsul),cauzalitatea si genul-yin yang si interactiune lor care stau la baza a tot cea ce inseamna creatie.Si da,binele si raul sunt parti dintr un bine mai mare,in sensul de dinamica,pentru ca spiritul nu sesizeaza decit partea constructiva din orice experienta,chiar daca noua,la nivel de eu mic,ni se pare catastrofal sau dramatic.Sunt multe forte bipolare adunate in orice experienta,iar sensul este intotdeauna constructiv,dincolo de aparente.Cea ce se cere,este o expansiune graduala a constiintei,in care fiecare cu fiecare,si toti impreuna,creem si dinamizam Noul,renuntind la vechea stiinta si paradigma limitativa,pe masura ce dinamica vibrationala,acea vibratie medie planetara a Cristianei,"creste" odata cu noi.La modul particular,cind cineva isi exprima propriile trairi,de multe ori suna a justificare sau argumentare,cea ce este real doar din punct de vedere al persoanei in cauza,si este necesar sa gasim acele deschideri generale,simple si cu sens comun,insa cu trimitere directa la trairea particulara,cea ce se poate numi,deschidere de ochi.In rest, e bine.Zimbet,pe interior si exterior,si pasi de tango(iti place,nu?),spre intelepciune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ady,

    Iti multumesc pentru interventie!
    Poate ca in viitor nu ar fi rau deloc sa iti arati printr-o simpla postare pe blogul tau, care sunt credintele tale (sau cum spune Cristiana INcredintarile) despre univers, Dumnezeu, creatie... Apoi, cu voia ta, am s-o preiau pe blogul acesta cu trimitere si am s-o postez... Intreaga sau pe parti cum va fi cazul. Acelasi lucru am sa-i rog si pe alti prieteni comentatori.

    Am creat blogul acesta tocmai in ideea de a incerca distrugerea vechilor paradigme si reformularea viziunii asupra universului, cat mai aproape de ceea ce "vad" unii dintre noi..

    RăspundețiȘtergere
  3. Bun gasit, tuturor!
    @Dan, pana la urma ce sa inteleg?
    Vorbim despre univers, eliminandu-ne din ecuatie?

    @Ady, daca accepti ideea unui "bine mai mare" inseamna ca exista si un rau mai mare?!

    RăspundețiȘtergere
  4. No, bine-ai venit pamantene!

    In prima viziune, da, iesim.

    Cred ca de-abia in a doua viziune avem sansa de a ramane ca termen sau ca variabila intr-o ecuatie. Aceasta a doua viziune nemaiexistand ca o singura ecuatie, ci ca o multitudine de ecuatii posibile. Cate teorii atatea ecuatii... Cred...

    RăspundețiȘtergere
  5. :)
    Cate capete, atatea pareri!
    Punctul comun intre toate capetele ramane doar cautarea?!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu.Dualismul apare doar in separare,iar aceasta tine de gindirea dualista si de senzori,in rest,la un nivel foarte amplu,exista distictie intre yin si yang,insa ele se intrepatrund,e imposibil una fara alta.Astfel,nu ai sa vezi 100% masculinitate feroce in univers,sau materialism 100%,pina la confuzia cu forma,nici intuneric suav si enigmatic care pare ca plinge,incit vidul si linistea sa para parodie,ci permanent o impletirea intre aste doua stari,de fapt,asta se si intimpla.Si chestia cu capete si cautari,e tare,e buna,sensul este....sens,si daca se opreste in capete,devine scop.

    RăspundețiȘtergere
  7. De fapt am punctat asta,e acea dinamica a spiritului,dincolo de aparenta bine rau,pe care inca nu o percepem clar,sau nu o aplicam.Cind vom gasi calea echilibrului intre polaritati,cu binele intr o mina si raul in alta,ne cistigam neutralitatea si de aici,eternitatea.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ady,.
    De acord cu tine. Nici nu pot sa-mi permit pareri clare... e ca si cum as sti... iar eu sunt departe de intelegere... chibitez si-mi dau cu presupusul. :)

    Nici nu mi-as fi inchipuit vreodata ca dualitatea functioneaza in separare. Mintea ca sa opereze eficient face niste conventii si departajeaza asa cum bisturiul chirurgului isi cauta drum prin corpul omului catre tumoare.
    Presupun ca Dumnezeu cu Fiara nu isi au teritoriile delimitate prin intelegere tacita. Sunt amandoi si actioneaza simultan... Si asta daca ar fi sa ne uitam doar la cazul acesta particular al divinitatii in dualitate.

    Neutralitatea... nu stiu. E un obiectiv greu de atins dar probabil ca ar trebui sa existe si o zona calma in univers. Imi imaginez si eu ca empiristul naiv, un fel de camp de energie, care sa aiba un efect de bruiaj si anihilare a informatiilor continute in orice fel de unda. Locul de dupa detensionare... Da, da, frumos cu neutralitatea... Iata o tema interesanta.:)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Ady, Dan - neutralitatea insemnand, de fapt, echilibru?!

    Ce presupune neutralitatea si ce presupune echilibrul?!

    RăspundețiȘtergere
  10. @anonim pamantean,

    Poate insemna asta. Lipsa manifestarii contrariilor. Un fel de Nirvana, asa ar parea. Unde nu e intristare nici suspin... dar nici veselie nu e. :)Zic si eu...

    RăspundețiȘtergere
  11. Din punctul meu de vedere e acea liniste dinamica,punctata de Tolle,starea in care iti permiti sa fii creator constient.

    RăspundețiȘtergere
  12. Bun gasit, tuturor!

    @Ady, In mod practic, la tine cum se manifesta?
    Adica, concret!

    RăspundețiȘtergere
  13. Fizico energetic,o stare generala de bine,de dulce,de zimbet,emotional,un singur sentiment general de intelegere-acceptare,cu mici oscilatii ale egoului razvratit,iar mental intelegerea permanenta a faptului ca totul,chiar totul,vine si pleaca,de la mine.Si sunt trairi,imagini,concepte,forme,dar nu ma confund cu ele,eu sunt acea liniste de la care pleaca toate astea,si doar in acea liniste mentala ma regasesc .Gindirea este un instrument de creatie,nu de cunoastere,cunoasterea reala,vine tocmai din liniste si in stare normala,nu in meditatie,se traduce prin intuitie si contemplare.Cea ce gindim,se manifesta mai devreme sau mai tirziu,intr o forma sau alta,cea ce Suntem,nu are nevoie de manifestare,este verbul fara atribute.Potem fii inconstienti sau limitati in anumite momente,putem fii nesimtiti sau reci emotional in alte momente,dar nu avem nevoie de absolut nimic pentru A FII,si de aici vin si pleaca toate.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ia uite!

    Nu mai trecusem pe-aici!
    Si eu ma surprind zambind inauntru si in afara cand Il las sa se manifeste.
    Si chiar nu are nici o legatura cu egoul.

    RăspundețiȘtergere

Uite ce zic eu: